Oceanul leagă cu 15% mai mult CO₂: un nou studiu schimbă știința climatică!

Oceanul leagă cu 15% mai mult CO₂: un nou studiu schimbă știința climatică!

Noile descoperiri arată că oceanul absoarbe o cantitate mult mai mare de dioxid de carbon (CO₂) decât se credea anterior. Potrivit unui studiu realizat de Centrul GEOMAR Helmholtz pentru Cercetare Oceanică Kiel în colaborare cu parteneri internaționali, oceanul leagă aproximativ trei miliarde de tone de CO₂ net pe an. Această cantitate depășește emisiile anuale ale multor țări industrializate. Studiul, care a analizat date din 4.082 fluxuri de CO₂ din 17 călătorii de cercetare, a descoperit o eroare sistematică în modelele anterioare: au presupus că schimbul de CO₂ între aer și apă a fost simetric. Dar realitatea este alta.

Cercetătorii au descoperit că valurile care se sparg împing bulele de aer în apă, care apoi dizolvă eficient CO₂. Aceasta duce la o creștere semnificativă a absorbției de CO₂. Noua analiză a arătat că oceanul absoarbe anual cu 300 până la 400 de milioane de tone de carbon mai mult decât calculau estimările anterioare. Aceasta corespunde unei creșteri de aproximativ 15% și crește și mai mult discrepanța dintre datele de măsurare și modelele climatice globale. Acest efect este deosebit de pronunțat în Oceanul de Sud, care înregistrează aproximativ jumătate din CO₂ suplimentar legat în jurul Antarcticii.

Schimb asimetric de gaze

Furtunile și vânturile puternice joacă un rol crucial în acest proces. În lunile de iarnă, când furtunile cresc, captarea CO₂ crește semnificativ, astfel încât proporția suprafeței oceanului care absoarbe CO₂ net crește de la 65 la 75 la sută. Dr. Yuanxu Dong de la GEOMAR subliniază că ipoteza tradițională despre fluxurile simetrice de CO₂ este pusă sub semnul întrebării de noile rezultate. Aceste descoperiri ar putea schimba fundamental viziunea asupra rolului oceanelor în ciclul global al carbonului.

Noua metodă de analiză, care arată în mod direct schimbul de gaze asimetric pentru prima dată, evidențiază faptul că oceanul ar fi putut fi subestimat ca un rezervor de CO₂. Rezultatele sugerează că modelele științifice pentru calcularea fluxurilor de CO₂ trebuie revizuite urgent pentru a lua în considerare condițiile reale.

Consecințe pentru ecosistem

Cu toate acestea, o creștere a CO₂ dizolvat în apă are, de asemenea, consecințe de amploare. Creșterea continuă a concentrațiilor de CO₂ în atmosferă duce la acidificarea apei de mare, care pune în pericol condițiile de viață pentru numeroase vietăți marine, în special corali, midii și melci. Aceste organisme se bazează pe formarea de cochilii calcaroase și ar putea suferi din cauza condițiilor schimbate. Se estimează că oceanele au absorbit deja aproximativ 25% din emisiile de CO₂ cauzate de om.

Întrebările fără răspuns includ lipsa măsurătorilor în condiții extreme de vânt și valuri și nevoia urgentă de cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin rolul oceanelor în sistemul climatic. Având în vedere că CO₂ dizolvat total în ocean este de 50 de ori mai mare decât CO₂ atmosferic, este clar că procesele mici, cum ar fi bulele de aer, pot avea un impact mare asupra climei.

Pentru o perspectivă mai profundă asupra lumii oceanelor și a funcțiilor lor vitale, este esențial să se investigheze în mod continuu mecanismele care stau la baza ciclului carbonului și să se adapteze modelele științifice din amonte. Acesta este singurul mod în care oceanul poate rămâne eficient ca tampon pentru emisiile umane de CO₂ în viitor.

Pentru mai multe detalii despre studiu și descoperirile inovatoare, citiți aici: Concentrează-te şi GEOMAR.