Criza climatică pune în pericol pacea: armata Germaniei în atenție!
Protecția climei este crucială: acumularea militară crește emisiile și conflictele. Cum criza climatică pune în pericol pacea.

Criza climatică pune în pericol pacea: armata Germaniei în atenție!
Criza climatică nu mai este un scenariu de amenințare îndepărtată, ci reprezintă o realitate urgentă care amenință securitatea la nivel mondial într-o măsură necunoscută anterior. Potrivit Prietenilor Naturii, este clar că numărul tot mai mare de state slabe și fragile duce nu numai la diviziuni sociale, ci și la lupte acerbe de distribuție și posibile conflicte. Eșecul protecției climei nu lasă nimic de dorit în ceea ce privește claritatea: pericolul ca lumea să fie scufundată în războaie climatice în viitor este prea real.
Cheltuielile militare în Germania ajung în prezent la cinci la sută din produsul intern brut, ceea ce corespunde la 220 de miliarde de euro. Prognozele sugerează că aceste cheltuieli ar putea crește la aproximativ 250 de miliarde de euro în câțiva ani. În mod ironic, aceste fonduri sunt mobilizate într-un moment în care geopolitica este din ce în ce mai influențată de amenințările legate de climă. Pe măsură ce permafrostul se topește sau dezastrele naturale cresc, consecințele crizei climatice sunt distribuite inechitabil din punct de vedere geografic, crescând probabilitatea unui conflict violent între regiunile bogate și cele puternic afectate.
Schimbările climatice ca dilemă militară
Un alt punct alarmant este că sectorul militar în sine este unul dintre cei mai mari contributori la emisiile de CO₂. Potrivit estimărilor, armata emite aproximativ 5,5% din toate emisiile globale de CO₂. Cercetătorul în climă și securitate Hans Holzinger subliniază că raportarea militară privind emisiile de gaze cu efect de seră suferă în mare măsură de secret. NATO, de exemplu, a emis aproape 200 de milioane de tone de CO₂ în 2021, iar acest număr ar putea crește la aproape 300 de milioane de tone anual până la sfârșitul deceniului.
Pe măsură ce proiectele de arme și acordurile de cooperare militară continuă să câștige importanță, acest lucru va veni adesea în detrimentul mediului. Planurile de suveranitate a apărării ale UE, cu un buget de 800 de miliarde de euro, ar putea genera numai aproximativ 150 de milioane de tone de CO₂e. Aceasta corespunde emisiilor anuale ale Țărilor de Jos sau emisiilor combinate ale Austriei, Irlandei și Finlandei.
Distribuția resurselor și conflictele viitoare
Distribuția inegală a impactului schimbărilor climatice contribuie la un risc neneglijabil de amplificare a conflictelor interne. Regiunile mai puțin rezistente, în special în Africa, sunt deosebit de expuse riscului. Schimbările climatice amenință mijloacele de trai a 1,6 miliarde de oameni din Africa – un grup care reprezintă doar patru procente din emisiile globale de CO₂. Cu toate acestea, aceste schimbări dinamice creează tensiuni și mișcări de refugiați care afectează securitatea nu numai în țările afectate, ci și în țările economice majore precum Germania.
Conferința de securitate de la München are problema schimbărilor climatice pe agenda sa de câțiva ani și arată astfel relevanța geopolitică din ce în ce mai mare a evoluțiilor climatice. Cu 80% din personalul ONU de menținere a păcii desfășurat în țările grav afectate de schimbările climatice, legătura strânsă dintre acțiunea climatică și securitatea globală devine din ce în ce mai clară. Necesitatea de a găsi măsuri integrate pentru a aborda aceste provocări este esențială pentru implementarea cu succes atât a programelor umanitare, cât și a celor de securitate.
Într-o lume caracterizată de crize constante, un lucru rămâne clar: interacțiunea puternică dintre climă și conflicte are o influență decisivă asupra politicii internaționale. O regândire a politicii de securitate și climă este esențială pentru a aduce pacea și sustenabilitatea în armonie, așa cum descrie pe bună dreptate istoricul de mediu Verena Winiwarter: „Nu există pace fără durabilitate. Nu există sustenabilitate fără pace”. Dar drumul acolo este plin de obstacole și necesită eforturi globale și o mai bună gestionare a resurselor.